Ia pătrunjelu’, ia păstârnacu’ ?

Ați lua, nu-i așa?… Dar știți ce luați? Aveți nevoie și de unul, și de celălalt, cam de-o supă. Legăturica de rădăcinoase pare să fie soluția ideală, dar ați dori să mai rămână și pentru o salată boeuf, ca să nu mai faceți încă un drum până la piață. „Jumătate de kilogram de pătrunjel și unul de păstârnac” sună cererea. Toată nădejdea e în omul de la tarabă, care… Ahhh!!! Până să apuci să spui „Separat, vă rog”, vezi cum pune ceea ce se numește „albitură” într-o singură sacoșă, că doar ambele au același preț.

La supermarket ar trebui să fie mai simplu… asta dacă angajatul responsabil cu etichetarea mărfii și-a făcut datoria. Luați cantități diferite , eventual înnodați pungile: cu un singur nod – punga cu cantitate mai mică, respectiv două – cea în care ați pus cantitatea mai mare. Suplimentar, înnodați batista (dacă mai folosiți batista în locul șervețelelor de hârtie) ca să vă aduceți aminte, când ajungeți acasă, de ce ați făcut noduri la pungi. Țineți minte, gătiți supa, și până la salată mai știe cineva?

Mâna sus cine nu a avut niciodată această problemă, mâna sus cine nu le-a încurcat (păstârnacul și pătrunjelul) niciodată! Și cum să nu fie așa când amândouă sunt rădăcinoase, amândouă fac parte din categoria “albituri” și au, din păcate, aceeași culoare. De asemenea, au și aceeași formă (de morcov, care, din fericire, e portocaliu; sau roșu, sau mov). Din fericire, ambele sunt comestibile, așa că dacă le încurcăm, nu e atât de grav ca în cazul ciupercilor. Din fericire, pătrunjelul și păstârnacul merg “mână în mână” (dacă este permisă expresia): se scaldă în apele aceleiași supe și își împletesc, delicat, aromele în maioneza salatei boeuf.

Din păcate, gustul și aroma diferă: supa e bună cu pătrunjel, pe când în ciorba de fasole, păstârnacul e responsabil cu acea savoare specială. Și salata boeuf suferă un pic fără păstârnac, căci îi lipsește acel dulce. În plus, dacă le fierbem întregi, au și texturi diferite: pătrunjelul este mai ațos, în timp ce păstârnacul este mai moale și mai cremos, așa că… până să le fierbem, haideți să vedem cum am putea să le deosebim.

Cele două rădăcini diferă, mai ales, prin frunze. Da, dar frunzele păstârnacului nu apar prea des pe tarabe, căci nu se folosesc la supă. Mai mult, nu sunt comestibile. Tot la formă ajungem. Or semăna ele cu morcovul, dar la o privire mai atentă, observăm că unul e așa, mai din topor (pătrunjelul), iar celalat e mai fin, mai neted (păstârnacul). Evident, le mai puteți deosebi și după miros, dar acesta este deja “expert level”. Mai bine să analizăm extremitățile!

Vârful:

• Păstârnacul are tendința să formeze un vârf lung și, de obicei, încovoiat. De multe ori, acesta este tăiat, ceea ce nu e tocmai rău, căci altfel ar trage la cântar oarecum inutil.
• Pătrunjelul este un pic mai lemnos, prin urmare are mai multe șanse să crească drept.

Partea cu frunze:

• Pătrunjelul e drept
• Păstârnacul este ușor rotunjit, iar frunzele par să pornească dintr-o mică adâncitură, observați?

Una peste alta, nu uitați că ambele sunt bune chiar așa, crude, și pot fi folosite astfel la salate. Cât timp mai știți care e unul și care e altul, preparați acele punguțe cu zarzavat dat pe răzătoare (robotul vă vine în ajutor) și depozitați-le, grijulii și prevăzători, la congelator, pentru a obține mai repede o supică, dar în altă zi.

Noi vă dorim succes și suntem gata să vă venim în ajutor aici!