15 mai 2020, Ziua liberării noastre

De când Președintele a povestit despre relaxare, lumea s-a relaxat. Cifrele nu s-au schimbat, dar nimeni nu le mai urmărește. A ieșit soarele, a înverzit natura și oamenii au ignorat faptul ca mai erau trei săptămâni până la 15 mai. Au început să facă planuri de ocolit filtrele de poliție și au ieșit la iarbă verde, că prea a stat pădurea fără gunoaie multă vreme. Au început să facă planuri de luat cu asalt litoralul, că prea a stat plaja fără chiștoace multă vreme. Au împrumutat un cățel sau s-au apucat brusc de alergat la pas și și-au pus imaginația la treabă pe proprie răspundere, că prea au stat străzile curate multă vreme.

Pentru unii, provocarea acestor luni a fost să ocolească restricțiile și amenzile. Pentru alții, provocarea a venit din extinderea afacerii astfel încât să includă comenzi on-line (cu livrare în București și Ilfov că restul țării nu contează). Pentru cei mai mulți, provocarea a fost să petreacă timp în liniște, cu ei înșiși sau cei apropiați. Să se dezlipească de televizor și să evite să mănânce doar prostii. Poate unii au învățat să gătească. Poate alții au învățat să trăiască. Pentru toți, a fost greu. Însă provocarea abia acum începe.

Câtă vreme am fost obligați să respectăm niște reguli, de bine de rău, le-am respectat. Însă împreună cu marea liberare dispare obligația și apar responsabilitatea, conștiința, bunul simț. Vom putea să ținem cont de semenii noștri și să îi protejăm chiar dacă nu suntem obligați s-o facem? Ne vom aduce aminte să lăsăm curat în urma noastră, să ne spălăm pe mâini, să evităm consumul excesiv? Vom înțelege că trebuie să gestionăm resursele corect, să reciclăm, să fim inventivi și când vine vorba de natură nu doar de propria plăcere? Va fi dorul de pădure suficient de mare cât să înțelegem că nu trebuie s-o tăiem toată? Am avut câteva luni să ne reconsiderăm atitudinea, să ne facem curat în dulapuri și în minte, să conștientizăm lucrurile importante și să scăpăm de balast. Un altfel de școală la distanță. Urmează examenul.

Se întrevede luminița de la capătul tunelului, lumina caldă a verii, verdele proaspăt al pădurii. Am ratat o masă copioasă de Paști, un grătar la iarbă verde de 1 mai, suntem pregătiți de marea liberare, de mare, de petreceri. Cei care nu au fost de acord cu izolarea vor cârcoti în continuare, cei care au fost de acord vor răsufla ușurați, cei care nu au fost afectați în nici un fel nu vor sesiza nici o schimbare. Dar oare am învățat ceva din aceste aproape trei luni de neliniște, restricții și viață cu noi înșine?

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *