Simt nevoia să precizez chiar de la început că textul nu este dedicat alegerilor electorale, deși intră și ele în marea categorie a alegerilor. Trăim vremuri în care opțiunile politice se afișează în geamul casei, așa că îmi afișez și eu opțiunea în primul rând. Alegerile la care mă voi referi sunt cu mult mai mărunte, dar cu mult mai importante decât cele electorale. Sunt alegerile care dictează cum ne definim personalitatea, cum ne raportăm la ceilalți și cum ne trăim viața. Sunt milioanele de alegeri zilnice care însumate răspund la întrebarea cine sunt eu.
Dacă ordinul de mărime vi se pare exagerat, de vină este faptul că mare parte din aceste alegeri sunt făcute automat. De exemplu, nu mai alegem conștient ordinea activităților matinale, ci ne bazăm pe rutina zilnică. Nu mai alegem traseul prin supermarket la fiecare vizită, ci ne bazăm pe un traseul intrat deja în obișnuință. Până și felul cum conducem mașina este în mare parte automat. Este normal să fie așa pentru că suntem programați de natură să ne eficientizăm traiul apelând la tipare.
Însă traiul nostru este din ce în ce mai ușor. Înainte de a mă lua la trei păzește, amintiți-vă că aveți apă curentă, electricitate, mijloace de transport, magazine cu de toate la orice colț de stradă, electrocasnice, îmbrăcăminte impermeabilă, medicamente și asistență medicală, acces la informație și multe, multe altele care nu erau disponibile nici măcar acum 100 de ani. Bunicile noastre nu s-au bucurat de multe dintre aceste beneficii și, surprinzător, viața li s-a părut cel mult la fel de grea dacă nu mai ușoară decât ni se pare nouă. Și totul pornește de la alegeri.
Atunci când mare parte din alegerile zilnice sunt dictate de un tipar implementat automat, ne simțim în control. Ca urmare, resimțim un nivel mai scăzut de stres. Lucrurile decurg lin, ca de la sine, iar noi ne bucurăm de cât de multe am realizat peste zi. Ce cred că ne scapă însă este bucuria legată de proces. Nu ne-am bucurat de rutina matinală, ci de faptul că am terminat pregătirile rapid. Nu ne-am bucurat de șofat, ci de faptul că am ajuns la destinație. Rezultatul este că mare parte din viață ne trece pe sub radar. Dacă ar fi să povestim ultima lună, am putea descrie doar lucrurile care au ieșit din tipare, pozitive sau negative. Dar oare cât la sută din timp ieșim din tipare?
În plus, ieșirea din tipare înseamnă renunțarea la control, ceea ce vine cu o doză zdravănă de disconfort. Chiar și acțiunile pozitive, ca vacanțele, pot produce disconfort atunci când ne dăm voie să ieșim din tipare. De unde și tendința de a alege același tip de vacanțe sau destinații în fiecare an. Ceea ce poate fi de bine până când devine de rău.
Atunci când cedăm majoritatea alegerilor tiparelor, trăim ca ghidați de un sistem bazat pe inteligență artificială. Știm toate rutele bătătorite, dar nu mai avem pic de creativitate, respingem tot ce e nou și ne desensibilizăm la nevoile altora. De exemplu, nu mai putem să ne oprim din drumul nostru prestabilit pentru a ajuta un pakistanez cu o fărâmă de internet ca să trimită un mesaj. Nu mai avem disponibilitate pentru oaspeți neanunțați sau evenimente neplanificate. Nu mai ieșim din casă când plouă sau ieșim și ne văităm tot timpul de vreme. Și, cel mai rău, îi privim cu suspiciune, dacă nu de-a dreptul răutăcios, pe toți cei care trăiesc altfel decât noi.
Lipsa unui bun și continuu antrenament al alegerilor ne face inflexibili și dușmănoși. Noi știm cel mai bine și cu asta basta. Se aplică în orice domeniu, chiar dacă nu am avut niciodată nicio legătură cu el. Părerile diferite sunt ucise în fașă pentru că ne programăm să eliminăm orice disconfort. Mâncăm, trăim, călătorim, cumpărăm, vorbim, iubim, totul automat, dictat de niște alegeri făcute cândva, conștient sau nu, și neactualizate de ani de zile. E greu să faci milioane de alegeri conștiente zilnic, dar este un antrenament de viață foarte bun.
Photo by Robert Anasch on Unsplash